miercuri, 9 noiembrie 2016

,,...și singurătatea, care mă calcă pe picioarele inimii, pe suflul greoi și gîndul rătăcit... pe care o văd în fiecare seară, cînd clipa m-aduce la fereastră, să citesc în picurii de ploaie... printre care, a deznădejdii respirație, pare de fum - e stingerea unei candele cuminți. Trecătorii văd, întorc capul, speriați de apariția lucie și calmă de la pervaz, evită gîndul că exist; apoi se leagănă și ei pe străzi într-un vaiet auzit doar de mine, să uite de haloul vieții, proscris la naștere pentru fiecare. Mă doare singurătatea, că aș urla... iar inimii i-aș amputa membrele dulci și inocente, nedemne de asemenea trup. Sunt în orașul meu cel drag, unde centenarii copaci tind să-mi vorbească mereu, ori de cîte ori mă priponesc sub crengile adînc sculptate în noapte... Toamna îi ia la ea, asta văd, ca o bună mamă, tristă în resemnarea ei, ce nu se obosește nicicînd să-și spele unica rochie de postav, și nici ea n-ar mai vrea să existe, parcă... Se simte la fel de părăsită, sorbind frunzele lor, agitînd firele buruienilor rămase, vlăguind o ploaie aspră deasupra fiecărui suflet. E momentul ei de glorie, să îmbrace natura pînă atunci vie, cu visul ei rănit, de nimeni tăinuit vreodată...
Nu pot număra toate vremile în care am scris despre această încîntătoare prezență, un anotimp al morții, care pentru toți ochii ignoranți de afară, pare extrem de urîtă și legiuitoare. Puțini își dau seama de faptul că omul melancolic se preface într-un suflet mic, îngeresc, atunci cînd asistă la scurgerea timpului peste natură, simte compasiunea și curajul de a viețui pe mai departe, întrucît se confundă cu frunza strivită din fața-i, și-și spune că nu mai poate fi singur, toată energia ei pierdută plăsmuindu-se peste ființa sa; astfel, nu am mai spune că e pierdută, nu se strecoară nici în pămînt, nici în atmosferă, ci în gîndul sălbaticului, al singuraticului, al nedoritului, al celui care așteaptă pe un culoar întunecat, privind în gol, imaginîndu-și lumina unui amurg care alintă la întîmplare stoluri de corbi.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu