ce parfum de carpetă moale

dintr-un magazin neutru

în care erai aşezată pe un scaun gol,

în spate

fără rochie, fără planete coapte, desenate...

clipeai pe luminile din geam

şi şovăiai să te cos pe a mea geantă

să te legăn ca în balansoar, pe spate

aproape de jurnalul meu, bântuit de pete uscate

să ne purtăm odată cu îngerul mulatru

şi să îngânăm vieţile altora

cum, orb, nu vor mai fi.

vom fi înghiţit scânteie.

cuvântare am să scriu, cuvântare am să-ţi sărut,

pe tine,

cum, vreodată, nu te voi mai agăţa de scaune

ca prima dată, regăsită