vineri, 30 noiembrie 2012

Zapada, muzica si fericire.


De abia astept sa-mi ninga cerurile peste pervaz
Iar castile negre, salvatoare-contrastand
Cu pielea alba,
Cu varful de elan, creat, de omat,
De inghet, ger, si palton negru.
Ele, noi si tari, cu un principiu etic
Si plin de mila, acela de altruism,
Generozitate, frumusete,
Calitati devenite straine pentru obiectele sociale
Pe care le salut din agonie,
Nu dinaintea plecarii cu negrele pline de muzica,
Pe strazi, dar universuri, pline de boare alba
Inghetata, fericita
Ca o calc,
Fericita, ca mai alerg din caramida nascuta
Din lehamite pentru mine,
Casa mamei…
Si va salut pe toti, din lina pasire
Cat urechile imi canta,
Cand ninge, sa ninga si mai tumultuos,
Si pentru mai multa arcuire
Ai nuferilor,  obraji…
Si buzelor eliberate, de nefericire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu